"Ganduri privind viitorul profesiei de avocat." Alocutiune rostita de domnul av. dr. Gheorghe Florea, Presedintele UNBR la Conferinta nationala consacrata Centenarului Marii Uniri "Un secol de stat national, unitar si indivizibil" – Aula Academiei R
GÂNDURI PRIVIND VIITORUL PROFESIEI DE AVOCAT
Av. dr. Gheorghe Florea
Președintele UNBR
Fiind în an centenar, în care sărbătorim un eveniment istoric, Marea Unire de la 1918, suntem tentați să evocăm doar istoria la manifestările legate de acest eveniment. Cred însă că scopul sărbătoririi acestor evenimente nu este numai să ne gândim la trecut, ci să folosim învățămintele istoriei cu un gând orientat spre viitor.
Într-un fel, în avocatură, istoria se repetă. Și de modul în care vom gestiona evenimentele actuale depinde viitorul profesiei, pentru că suntem din nou într-un punct cheie al istoriei.
După Marea Unire de la 1918, una dintre principalele provocări a fost unificarea reglementărilor cu privire la avocatură È™i depășirea specificităților juridice din provinciile reunite, de sorginte franceză, maghiară, austriacă È™i rusă. Până la urmă, acestea au fost depășite, însă profesia a trebuit să treacă prin furcile caudine, dezbinări È™i chiar â€purificări†etnice, controverse privind cauzele pauperizării avocaÈ›ilor, supraproducÈ›ia de titraÈ›i în drept 1935, avocatura clandestină. Multe probleme cu care ne-am confruntat în istorie, au revenit, ca o boală incurabilă. Niciodată această profesie nu a avut liniÈ™te.
Astăzi, însă,  provocarea este mult mai mare, fiind vorba de unificare la nivel european È™i chiar global, într-o lume tot mai interconectată. Unificarea aproape forÈ›ată, în lipsa timpului de asimilare, a unor specificități ale dreptului continental cu cel anglo-saxon în avocatură este de natură să genereze confuzii È™i implicit haos în organizarea profesiei. Ne confruntăm cu â€unificareaâ€Â unor sisteme juridice È™i de reglementare a profesiei de avocat în care diferenÈ›ele sunt mult mai adânci, cu implicaÈ›ii extrem de profunde în dislocarea tradiÈ›iilor. Or, dreptul poate fi înÈ›eles È™i respectat abia când intră în tradiÈ›ie. E un proces care durează, ani È™i ani, până niÈ™te legi intră în conÈ™tiinÈ›a publică prin cunoaÈ™terea lor aprofundată È™i validarea lor prin practica judiciară. Altfel apare confuzia, neînÈ›elegerea normelor È™i implicit anarhia. Statul de drept are de suferit, aÈ™a cum se întâmplă deja.
Globalizarea atinge toate sferele vieții juridice, profesiile juridice și sistemele de justiție în sine. Ceea ce va ieși din aceste hibride vedem deja: echivalentul unor mutații genetice care se manifestă în sfera socială. De aici, și criza de identitate a avocaturii, care se va amplifica în condițiile dereglementării.
De aceea, este foarte important să ne amintim de tradiții, pentru a ști cine suntem.
Inclusiv dreptul pare să fi devenit marfă: â€Dreptul a devenit materie de schimb. El depășeÈ™te frontierele ca un produs de export. Se infiltrează, uneori fără viză, dintr-o sferă naÈ›ională în alta. Din ce în ce mai mult, regulile care organizează viaÈ›a noastră comună vor fi concepute în altă parte, iar cele concepute aici vor servi, la rândul lor, celor concepute în alte țări. Opinia publică ignoră cel mai adesea acest lucru, dar este deja cazul a numeroase domenii. Bunul nostru comun naÈ›ional a priori cel mai specific – modul în care decidem în mod colectiv reglarea relaÈ›iilor între oameni È™i delimitarea a ceea ce este permis de ceea ce este interzis – a devenit permeabil la influenÈ›ele străine.â€[1]
Nu spun că normele europene nu sunt bune, dar cred cu tărie că trebuie adaptate tradițiilor fiecărui stat. Or, timpul e prea scurt în aceste zile dominate de instantaneitate. Ritmul accelerat în care sunt implementate nu lasă timp pentru asimilare și aici apare problema. Iată că am intrat în blocaj pe toate tronsoanele legislației penale, civile sau administrative. De mai bine de un an, nicio lege importantă nu ajunge mai la un consens politic și social. Nici măcar deciziile Curții Constituționale nu mai ajung să fie implementate, fiind blocate în acest cerc vicios.
Avocatura e vizată de aceste transformări, ca partener indispensabil al justiției. Orice efort de întărire a principiilor fundamentale ale profesiei – independența avocatului sau secretul profesional – întâmpină o rezistență similară cu cea din anii comunismului, însă mult mai perversă, pentru că nu știm exact cine e adversarul.
Polarizarea extremă a societății se reflectă și în avocatură, sub impactul dreptului anglo-saxon, care spre deosebire de cel continental, urmărește logica pieței.
Am citit recent observaÈ›iile autorului francez Yves Dezalay, care vorbeÈ™te despre un conflict între două categorii de avocaÈ›i: pe de o parte “juriÈ™tii puri”, ostili față de introducerea logicii pieÈ›ei în drept È™i, pe de altă parte, “comercianÈ›ii juridici”, numiÈ›i È™i “contractori ai serviciilor juridice”. Prin reformele legislative la nivel european, logica pieÈ›ei a fost introdusă È™i în profesia de avocat, însă nu în întregime. O parte din avocaÈ›i, mai mică, dar mai puternică financiar, a preferat să urmeze modelul anglo-saxon, iar o altă parte, majoritatea avocaÈ›ilor, să-l continue pe cel continental.
ÃŽn 2015, avocatura europeană de drept continental a fost surprinsă de o hotărâre a CurÈ›ii de JustiÈ›ie a Uniunii Europene[2], care a validat, practic, o schimbare de viziune majoră asupra profesiei, considerând că avocatul este un â€furnizor†de servicii către clientul â€consumatorâ€.
Dar introducerea logicii pieței în avocatură a avut ca efect nu numai divizarea avocaților. O altă consecință constă în tendințele de dereglementare a profesiei. Acestea au fost amplificate și de marile scandaluri mondiale, în special Panama Papers, în care unii avocați, care n-au înțeles prea bine esența secretului profesional, l-au folosit la umbrelă pentru a deveni complici ai clienților. Așa cum se arată în Raportul Parlamentului European referitor la ancheta privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, din decembrie 2017,
în acest caz, â€consultanÈ›ii juridici s-au sustras de la îndeplinirea obligaÈ›iilor legale prin invocarea „secretului profesional†pentru a evita efectuarea CDD (n.n. obligaÈ›iile de raportare în temeiul măsurilor de precauÈ›ie privind clientela), chiar dacă nu acÈ›ionează în calitate de avocaÈ›i, ci ca presatori de servicii financiareâ€.
Apoi, mecanismele pieței privind cererea și oferta, cererea de servicii integrate, determină tendințele de inter-profesionalitate, care, de asemenea produc hibride profesionale, care dacă nu sunt asimilate într-un interval de timp corespunzător produc polarizare și confuzie. Astfel, în dorința de a se adapta pieței, de a-și extinde domeniul de activitate și de a face față concurenței, avocatura pierde din specificitatea ei, se îndepărtează de activitățile tradiționale ale avocatului. Profesia se dispersează pentru că apar confuziile, care determină slăbirea valorilor unei profesii liberale, atunci când sunt misiunea avocatului începe să fie uitată. Sunt afectate valorile fundamentale ale profesiei, precum independența, prevenirea conflictelor de interese și secretul profesional, dar și autoreglementarea.
De fapt, primele semne ale unor tendinÈ›e de dereglementare a profesiei de avocat au apărut în urma crizei financiare din anii 2008 – 2012. ÃŽn acest context, â€Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană È™i Fondul Monetar InternaÈ›ional („Troicaâ€) au oferit Greciei, Irlandei È™i Portugaliei, victime ale crizei, ajutor financiar, cu condiÈ›ia de a se angaja, pe termen mediu, pe calea unor reforme economice drastice, care privesc, printre altele, profesia de avocat È™i justiÈ›ia. Aceste reforme prevăzute în țările aflate sub tutelă, enunÈ›ate mai sus, anvizajate È™i pentru alte țări aflate în dificultăți, cum ar fi Italia, se sprijină pe o abordare pur economică, fără a avea în vedere rolul avocaÈ›ilor în societate È™i în administrarea justiÈ›ieiâ€[3].
ÃŽntre timp, a intervenit Brexit-ul, însă aceasta nu înseamnă neapărat că avocaÈ›ii de drept continental vor reveni la tradiÈ›ii. Parcursul a fost deja stabilit de evoluÈ›ia normelor europene.  Avocatura franceză, care ne-a inspirat legislaÈ›ia naÈ›ională, se confruntă cu schimbări esenÈ›iale, induse de Legea Macron, pe principii de drept anglo-saxon. Legea nr. 2015-990 din 6 august 2015, privind creÈ™terea, activitatea È™i egalitatea de È™anse economice (zisă Legea „Macronâ€) permite inserÈ›ia capitalului provenit de la non avocaÈ›i, societăți comerciale, în societățile de avocatură. Adică un fel de societăți hibrid în care se asociază scopul pur intelectual al unei profesii liberale, apărarea drepturilor È™i libertăților fundamentale ale cetățenilor È™i a statului de drept cu scopul principal al profitului, caracteristic societăților comerciale.
Acceptarea prin lege a capitalului străin, provenit de la non-avocat, în societățile de avocatură, în țări de drept continental, precum Italia sau Franța, face ca avocatura să nu mai fie așa cum o știm, iar avocatul să-și piardă prestigiul de intelectual pe care l-a avut de-a lungul secolelor.
Cum poate un avocat să-È™i exercite misiunea într-un asemenea context în care are de ales între realizarea profitului È™i independenÈ›a sa? Suntem într-o epocă în care postmodernitatea își spune cuvântul È™i valorile fundamentale ale unei profesii liberale se atenuează sub impactul legii pieÈ›ei, al goanei după profit. AÈ™a ceva ar părea inacceptabil pentru un avocat â€purâ€, de drept continental, pentru că se opune tradiÈ›iei sale.
Apoi, tot sub legea pieței, a cererii de servicii integrate, au apărut societățile inter-profesionale, care, de asemenea, hibridizează profesia de avocat într-un concept liberal-comercial, ceea ce echivalează cu deraierea scopului acestor profesii. Ce urmărim, de fapt, practicând avocatura? Să obținem profit sau să apărăm drepturile și libertățile fundamentale, statul de drept? Scopul este foarte important în atingerea obiectivelor! Când nu știm clar care e scopul, nu avem cum cum să ne atingem obiectivele. De aici toate confuziile care au dus la scandalurile mondiale, precum Panama Papers, și au determinat trenduri legislative la nivel european nefavorabile profesiei de avocat.
Actualmente, în România, avocatul are un rol bine definit legal, ca ,,partener indispensabil al justiÈ›ieiâ€, prevăzut în mod expres în art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea È™i funcÈ›ionarea profesiei de avocat. ÃŽÈ™i va putea păstra avocatul această calitate în condiÈ›iile în care este supus legilor comerciale?
ÃŽn ceea ce priveÈ™te viitorul profesiei, dereglementarea e aproape sigură. Spun â€aproape sigură†deoarece totul a devenit imprevizibil, sub impactul interconectării, și trebuie să ne exprimăm cu rezerve. Este posibil ca blocajul legislativ în care au intrat sistemele de justiÈ›ie în mai multe țări europene să determine o reevaluare a parcursului acestora, o reîntoarcere la tradiÈ›iile care È™i-au dovedit eficacitatea. Dar este doar o supoziÈ›ie optimistă, fără argumente puternice, deocamdată, dacă ne gândim că  pachetul european privind serviciile, care arată că vin vremuri tulburi pentru avocatura continentală.  Avizul Comitetului European al Regiunilor în privinÈ›a pachetului privind serviciile dă undă verde dereglementării È™i impunerii controlul autorităților statului asupra profesiilor reglementate, prevăzând chiar un set de â€Orientări pentru reformarea È™i reducerea numărului de profesii reglementateâ€, È™i care †salută orientările pentru reformele naÈ›ionale de reglementare a profesiilor, deosebit de utile în demersul de a ajuta statele membre să își adapteze cadrele de reglementare pentru profesiile cu un potenÈ›ial ridicat de creÈ™tere È™i de ocupare a forÈ›ei de muncă, inclusiv pentru arhitecÈ›i, contabili, avocaÈ›i, agenÈ›i de brevetare, agenÈ›i imobiliari È™i ghizi turistici†. AÈ™adar, se pune semnul egalității de tratament pentru avocaÈ›i, ca parteneri ai justiÈ›iei, și ghizii turistici, de exemplu, deÈ™i misiunile lor în societate sunt foarte diferite.
În același aviz, se arată că anumite aspecte ale propunerilor referitoare la pachetul privind serviciile ridică probleme importante în ceea ce privește subsidiaritatea și proporționalitatea, atrage atenția asupra faptului că mai multe parlamente naționale au emis avize motivate, atrăgând atenția asupra aspectelor legate de subsidiaritate și proporționalitate, exprimându-și îngrijorarea cu privire la posibilele interferențe în procedurile legislative naționale.
Cu toate acestea, una dintre primele directive adoptate în acest pachet, a fost Directiva (UE) 2018/958 din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii sau modificarea acestora. Termenul de transpunere al acesteia este 30 iulie 2020. Această directivă deschide larg porțile profesiei de avocat, minimizând rolul organismelor de autoreglementare, sub motivarea principiilor pieței.
AÈ™ vrea să închei amintind că tema recomandată în acest an de Consiliul Barourilor Europene (CCBE), pentru a marca Ziua Europeană a AvocaÈ›ilor a fost â€De ce sunt importanÈ›i avocaÈ›ii? Apărând apărătorii statului de dreptâ€. ÃŽntr-adevăr, presiunile asupra avocaÈ›ilor sunt fără precedent, astfel încât s-a pus problema necesității unei apărări a avocaÈ›ilor. Sunt atacaÈ›i constant de autoritățile care luptă  împotriva corupÈ›iei È™i a crimei organizate, ca È™i când avocaÈ›ii ar fi complicii infractorilor. De ce? Cred că datorită confuziilor generate de globalizare privind rolul avocatului în statul de drept. Avocatul este gardianul statului de drept, poate apăra numai drepturi È™i interese legitime, nicidecum infracÈ›iunea. Mi se pare că acest lucru nu mai este înÈ›eles astăzi datorită confuziilor care generează dispersarea profesiei, prin lipsa de clarviziune a valorilor ei fundamentale.
AÈ™adar, pentru a înÈ›elege rolul avocaÈ›ilor într-un stat de drept, imaginaÈ›i-vă o lume fără ei, cu atât mai mult cu cât, aÈ™a cum spune dl. AntonÃn Mokrý, preÈ™edintele CCBE, †în prezent, unii visează să substituie alte modele justiÈ›iei, pentru a reglementa raporturile noastre sociale: supravegherea È™i represiunea, religia, economia, comunicaÈ›iile (îndoctrinare, denigrare, demagogie, fake news, …)† â€O lume fără avocaÈ›i†este un exerciÈ›iu de imaginaÈ›ie pe care l-am propus È™i în contextul Zilei AvocaÈ›ilor europeni.[4] Cum spuneam È™i atunci, â€Lupta împotriva terorismului È™i a crimei organizate, care a inclus È™i o componentă de propagandă prin justiÈ›ia televizată, a indus frică. Și e o reacÈ›ie normală ca oamenii să se teamă È™i să ajungă să-È™i sacrifice drepturi fundamentale, cum ar fi cel la viață privată, pentru siguranță. Pe aceasta mizează È™i populiÈ™tii care tind să instaureze autoritarismul, încercând să inducă frica, să controleze justiÈ›ia È™i să reducă la tăcere avocaÈ›iiâ€.
[1] †Julie Allard, Antoine Garapon, â€Judecătorii È™i globalizarea. Noua revoluÈ›ie a dreptuluiâ€, Ed. Rosetti 2010, pag. 7
[2] HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua) din 15 ianuarie 2015 „Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Domeniu de aplicare – Contracte încheiate cu consumatorii – Contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator†în cauza C 537/13, Birutė Šiba împotriva Arūnas Devėnas,
[3] http://unbr.ro/wp-content/uploads/2015/11/10.11.2015_CPArascho-Reglementare-versus-dereglementare-profesie.pdf
[4] http://www.unbr.ro/av-dr-gheorghe-florea-exercitiu-de-imaginatie-o-lume-fara-avocati/