BAROUL MURES

UNIUNEA NATIONALA A BAROURILOR DIN ROMANIA

Targu Mures, str. Justitiei, nr. 1, Jud. Mures, Tel./Fax: 0265-261669, E-mail: baroul_mures_av@yahoo.com

SERVICIUL DE ASISTENTA JURIDICA

Asistenta juridica obligatorie Ajutor public judiciar

ANUNTURI SI EVENIMENTE

Stiri Anunturi Evenimente

 

Recomandările CCBE privind protejarea confidenţialităţii clienţilor în contextul activităţilor de supraveghere

28/04/2016

 

Conseil des barreaux europeens

 

Consiliul Barourilor şi al Societăţilor de Drept din Europa

 

Association internationale sans but lucratif

 

Rue Joseph II, 40 /8 - 1000 Bruxelles

 
 

T. : +32 (0)2 234 65 10

 

Email: ccbe@ccbe.eu - www.ccbe.eu

 

 

SUMAR EXECUTIV

“Obligaţia avocatului de a respecta confidenţialitatea serveşte atât intereselor administrării justiţiei, cât şi intereselor clientului. În consecinţă, aceasta trebuie să beneficieze de o protecţie specială din partea statului. ”

- Codul deontologic al CCBE, articolul 2.3

Scopul prezentului document este de a informa legislatorii şi factorii decizionali în privinţa standardelor care trebuie respectate pentru a asigura că principiile esenţiale ale secretului profesional şi privilegiului profesiei juridice nu sunt subminate de practici ale statului ce implică interceptarea comunicărilor şi accesul la datele avocaţilor în scopul supravegherii şi/sau al aplicării legii.

Partea I evidenţiază sensul şi domeniul de aplicare a confidenţialităţii datelor clientului, prin prezentarea acestui concept în contextul drepturilor consfinţite prin legislaţia UE şi Convenţia europeană a drepturilor omului, şi al abordării adoptate de instanţele europene. Documentul de faţă demonstrează că atât Convenţia, cât şi legislaţia UE protejează confidenţialitatea comunicărilor între avocaţi şi clienţii acestora, iar instanţele europene şi alte organisme europene relevante îi acordă, la rândul lor, o importanţă deosebită. Confidenţialitatea nu este văzută numai ca o datorie a avocatului, ci şi ca un drept fundamental al clientului. Fără garanţia confidenţialităţii nu poate exista încredere, iar aceasta este esenţială pentru funcţionarea adecvată a procesului de administrarea a actelor de justiţie şi a statului de drept.

Recomandările cuprinse în Partea II a prezentului vizează asigurarea respectării acestui principiu, precizând următoarele condiţii principale:

1.                   Principiul general: orice act de supraveghere directă sau indirectă întreprins de stat trebuie să se înscrie în limitele principiilor statului de drept, cu respectarea principiului că orice date şi comunicări protejate de privilegiul profesiei juridice şi de obligaţia păstrării secretului profesional sunt inviolabile şi nu pot face obiectul interceptării sau supravegherii.

2.                   Nevoia de control legislativ: activităţile de supraveghere trebuie reglementate cu un grad adecvat de detaliere prin legislaţie primară care trebuie să prevadă în mod explicit protecţia comunicărilor între avocat şi client. De asemenea, în cazul externalizării activităţilor de supraveghere către persoane private, guvernul trebuie să deţină întotdeauna controlul deplin asupra întregului proces de supraveghere. Decriptarea datelor poate fi permisă numai dacă este definită în mod legal, în urma unui proces adecvat şi a unei autorizări judiciare prealabile.

3.                   Amploarea admisă a interceptărilor: numai comunicările care nu se încadrează în categoria secretului profesional sau privilegiului profesiei juridice pot fi interceptate. Niciun sistem nu protejează comunicările în cazul în care avocatul este implicat în punerea la cale a unei activităţi infracţionale. Obiectivul este asigurarea inviolabilităţii materialelor care intră sub incidenţa confidenţialităţii relaţiei avocat-client. Prin urmare, mandatul de interceptare a comunicărilor cu un avocat nu ar trebui eliberat decât dacă există dovezi indiscutabile cu privire la faptul că materialul a cărui interceptare se vizează nu va fi protejat prin privilegiul profesiei juridice sau prin secretul profesional.

4.                   Supraveghere judiciară independentă: în cazul comunicărilor cu avocaţii, este esenţial să se obţină autorizarea judiciară înainte de impunerea oricărei măsuri de interceptare. În plus, este necesară asigurarea supervizării în toate etapele măsurilor de supraveghere, supervizare efectuată de un organ judiciar independent, care are competenţa de a stopa interceptarea şi/sau de a distruge materialele interceptate. În acest scop, organul de supraveghere trebuie să aibă, prin lege, competenţele necesare pentru a lua decizii aplicabile în practică.

5.                   Valorificarea interceptărilor: orice material interceptat şi obţinut în lipsa autorizării judiciare (prealabile) şi cu încălcarea confidenţialităţii clientului trebuie considerat inadmisibil de către instanţă şi se impune distrugerea acestuia. Orice material obţinut în mod legal ar trebui să fie admisibil ca probă.

6.                   Căi de atac şi sancţiuni: este necesar ca avocaţii şi clienţii acestora care au făcut obiectul supravegherii ilegale să aibă la dispoziţie căi de atac şi să se introducă un sistem de sancţiuni. Avocaţii şi clienţii acestora au dreptul de a fi informaţi în legătură cu datele colectate ca rezultat al supravegherii directe sau indirecte, odată ce a fost divulgat faptul că au fost instituite măsuri de supraveghere.

 

 


 

CUPRINS

 

 

SUMAR EXECUTIV. 1

INTRODUCERE. 4

PARTEA I: SECRETUL PROFESIONAL ŞI PRIVILEGIUL PROFESIEI JURIDICE – SENS ŞI DOMENIU DE APLICARE  6

PARTEA II: RECOMANDĂRI CCBE. 15

1.      Principiul general 15

2.      Nevoia de control legislativ. 15

2.1         Toate activităţile de supraveghere trebuie reglementate cu un grad adecvat de detaliere (de exemplu, “securitatea naţională” trebuie definită în mod clar) şi de transparenţă. 15

3.      Amploarea admisă a interceptărilor 16

3.1         Numai comunicările care nu se încadrează în categoria secretului profesional sau a privilegiului profesiei juridice pot fi interceptate. 16

4.      Supraveghere judiciară şi independentă. 17

4.2         Controlul de supervizare trebuie încredinţat unui organ judiciar. 18

4.4         Este necesară o autorizare preliminară externă şi, dacă este necesar, şi condiţionată a impunerii măsurii de interceptare. 19

4.6         Organul sau organele de supraveghere trebuie să primească sarcina asigurării că măsurile de supraveghere nu încalcă privilegiul profesiei juridice sau secretul profesional. 20

5.      Valorificarea interceptărilor 21

5.2         Orice material interceptat în mod legal ar trebui să fie utilizat doar pentru scopul pentru care s-a acordat autorizaţia de către organul de supraveghere. 22

5.3         În situaţia în care un material interceptat este considerat ca fiind ilegal, trebuie solicitată distrugerea acestuia. 22

6.      Căi de atac şi sancţiuni 22

6.3         Odată ce măsurile de supraveghere devin cunoscute, avocaţii şi clienţii care au făcut obiectul acestor măsuri trebuie să aibă posibilitatea să conteste legalitatea acestor măsuri în faţa unui judecător. 22

6.4         Toate autorităţile guvernamentale în cazul cărora s-a constatat că au efectuat activităţi de supraveghere ilegale ar trebui să fie pasibile de impunerea unor sancţiuni. 23

CONCLUZIE. 24

Evoluţie – Acţiuni CCBE în legătură cu supravegherea. 24

Bibliografie. 26

 


INTRODUCERE

În ultimii ani, CCBE a exprimat îngrijorări majore[1] în legătură cu dezvăluirile referitoare la metodele de lucru ale serviciilor naţionale de informaţii. Aceste îngrijorări se referă în special la faptul că organismele de stat au competenţe de anchetă secrete şi/sau controlate insuficient şi utilizează tehnologii de interceptare şi urmărire foarte sofisticate şi avansate pentru a accesa date din comunicările cetăţenilor, într-un mod generalizat, pe scară largă, fără se bazeze pe suspiciuni. Deşi pot aduce beneficii în combaterea terorismului şi crimei organizate, aceste tehnologii creează noi probleme specifice care trebuie abordate, în special în ceea ce priveşte caracterul legal al ingerinţei în drepturile fundamentale ale omului

Această ingerinţă devine deosebit de periculoasă atunci când guvernele accesează date şi comunicări cărora le-a fost acordată o protecţie specială prin lege. Evident, este situaţia comunicărilor între avocaţi şi clienţii acestora. În toate statele membre ale Uniunii Europene, legea oferă protecţie împotriva dezvăluirii informaţiilor comunicate între avocat şi client în condiţii de confidenţialitate. Fără această protecţie, este subminată însăşi funcţionarea statului de drept.

Ar putea fi afectate mai ales accesul la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la viaţă privată. Aceste drepturi sunt protejate în numeroase documente juridice interne şi internaţionale, printre care se numără Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ECHR) şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Subminarea confidenţialităţii comunicării avocat-client – indiferent dacă această confidenţialitate se bazează pe conceptul de secret profesional sau (aşa cum se întâmplă în unele jurisdicţii) pe privilegiul profesiei juridice – înseamnă încălcarea obligaţiilor internaţionale, negarea drepturilor acuzatului şi compromiterea generală a caracterului democratic al statului.

Acest aspect a fost recunoscut de către diferite organisme internaţionale. Parlamentul European, de exemplu, a adoptat în octombrie 2015 o rezoluţie referitoare la măsuri subsecvente [2] în legătură cu supravegherea electronică de masă a cetăţenilor UE în care se subliniază că drepturile cetăţenilor UE trebuie protejate împotriva oricărei supravegheri a comunicărilor confidenţiale cu avocaţii. În plus, Parlamentul European a solicitat în mod explicit Comisiei Europene să adopte o comunicare în această privinţă[3]. În plus, în 2015, Consiliul Europei a adoptat şi a dat publicităţii mai multe lucrări pe această temă. Adunarea Parlamentară a adoptat o rezoluţie[4] în care a evidenţiat faptul că interceptarea comunicărilor privilegiate ale avocaţilor reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor fundamentale, în special a dreptului la viaţă privată şi a dreptului la un proces echitabil. Comisia de la Veneţia a dat publicităţii o versiune actualizată[5] a unui raport anterior privind supravegherea democratică a serviciilor de securitate şi informaţii în care se recunoaşte că, în ceea ce priveşte comunicările avocat-client, trebuie asigurată o protecţie ridicată care să includă garanţii procedurale şi supraveghere externă puternică. În sfârşit, Comisarul pentru Drepturile Omului a subliniat într-un document de discuţie[6] că interceptarea comunicărilor între avocaţi şi clienţii acestora poate submina egalitatea de mijloace a părţilor şi dreptul la un proces echitabil.

Deşi importanţa acestui principiu nu poate fi contestată, în prezent principiul este serios ameninţat. Ultimele evenimente din diferite ţări europene compromit protecţia acordată în mod tradiţional secretului profesional şi privilegiului profesiei juridice de către statele democratice.[7]

Scopul prezentului document este de a informa legislatorii şi decidenţii în legătură cu standardele care trebuie respectate pentru a asigura că principiile esenţiale ale secretului profesional şi privilegiului profesiei juridice nu sunt subminate de practici ale statului ce implică interceptarea comunicărilor şi accesul la datele avocaţilor în scopul supravegherii şi/sau al aplicării legii.

Prezentul document nu îşi propune stabilirea unei abordări europene, recunoscând atât faptul că există diferenţe importante între privilegiul profesiei juridice şi secretul profesional, cât şi faptul că pot exista diferenţe în înţelegerea naturii şi domeniului de aplicare a secretului profesional în diferite jurisdicţii. Cu toate acestea, oricare ar fi abordarea specifică a diferitelor jurisdicţii, toate statele membre ale Consiliului Europei au obligaţia de a respecta Convenţia europeană a drepturilor omului (ECHR) şi, în plus, statele membre ale Uniunii Europene au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei UE. Prin urmare, abordarea adoptată de prezentul document este să efectueze o analiză a abordării Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), pentru a distinge standardele minime care se aplică în întreaga Europă. Desigur, se acceptă faptul că anumite jurisdicţii pot aplica standarde care depăşesc aceste standarde minime.

Pentru scopurile prezentului document, termenii "stat" sau “guvern” sunt în mod deliberat utilizaţi de o manieră largă şi imprecisă, deoarece aceşti termeni pot face referire la guvernul naţional, la diferite niveluri ale guvernului (federal, de stat sau local), la agenţii guvernamentale, autorităţi fiscale, agenţii independente care îndeplinesc atribuţii publice, poliţie, parchet, servicii de informaţii etc. Recomandările vizează accesul statului sub toate formele sale şi manifestări privind datele şi comunicările între avocaţi şi clienţi.


 

PARTEA I: SECRETUL PROFESIONAL ŞI PRIVILEGIUL PROFESIEI JURIDICE – SENS ŞI DOMENIU DE APLICARE